A prefektusról, illetve a prefektusi hivatalról szóló 340/2004-es Törvény már az első cikkelyben rögzíti, hogy a prefektus a törvényesség őre abban a megyében, ahova kinevezték. Ez a gyakorlatban azt jelenti, hogy amennyiben törvénytelenséget észlel, nem csak joga, de kötelessége is az ellen fellépni. Vagy úgy, hogy ő maga bünteti a vétkest, vagy pedig úgy, hogy a bírósághoz fordul, hogy az tegyen rendet. Eredeti demokráciánkban szocializálódott ember erre azt mondja, hogy ez nagy hatalom, egy jogállamban ezzel szemben inkább úgy illik ezt értelmezni, hogy nagy felelősség. Azaz ha jobban belegondolok, akkor eredeti demokráciánkban (ahol a hivatalnokok hajlamosak kiskirályokként viselkedni, s az átlag feletti vagyonnal rendelkezők meg a törvény felettinek gondolni magukat) ez tulajdonképpen még nagyobb felelősség. Kellene legyen…
Az sajnos egészen más kérdés, hogy ezt miképpen élik meg maguk az érintettek. Ha csak azt a három megyét nézzük ahol Székelyföld legnagyobb része fekszik, a kép nem valami bíztató. Gondolom bárki tud kapásból mondani nem egy olyan esetet, amelyben a prefektus szerepe, fellépése minimum megkérdőjelezhető.
A bizonytalanság, a vitatható helyzetek ellenben csak arra jók, hogy az embert bosszantsák, frusztrálják, ezért ha mód van rá, tisztázni kell az ilyen, lényegtelennek egyáltalán nem nevezhető kérdéseket. Ha pedig arra mód van, akkor ezt úgy kell tenni, hogy a tisztázáson túl potenciálisan hasznot is hozzon a közösségünknek.
Ezeket szem előtt tartva fordultam tavaly ősszel Hargita megye prefektusához, jelezve neki, hogy Maroshévizen nem tartják be a kétnyelvű feliratokra vonatkozó törvényes előírásokat, s kérve, hogy szólítsa fel az érintett intézmények vezetőit a törvény betartására. Ezt az akkori prefektus meg is tette, ellenben látható eredmény nélkül, ezért novemberben újabb levélben jeleztem ezt neki, s egyúttal arra is kértem, hogy ne csak Maroshéviz, hanem az egész megye viszonylatában intézkedjen, mert a törvényt sok más helyen is figyelmen kívül hagyják. Erre a levére már nem kaptam választ, s hiába tértem vissza rá januárban – jelezve azt is, hogy ha továbbra sem válaszol akkor bírósághoz fogok fordulni -, ez sem hatotta meg, s mind a mai napig (több mint fél év teltével) a levelemre nem válaszolt. Mit volt mit tennem, kénytelen voltam bírósághoz fordulni, s panaszt tenni többrendbeli törvénysértés miatt, ugyanis:
– A 27/2002-es Kormányrendelet értelmében az általam jelzett problémákat alaposan ki kellett volna vizsgálja, azt követően meg kellett volna tegye a szükséges intézkedéseket, majd minderről engem is tájékoztatnia kellett volna. Erre az egészre 30 nap állt rendelkezésére. Hogy tett-e valamit azt nem tudom, de azt igen, hogy sokszor harminc nap után sem kaptam választ a petíciómra. Botorság volna azonban azt feltételezni, hogy megtette amire kértem, épp csak elfelejtett arról tájékoztatni, még az után is, hogy erre ismételten figyelmeztettem. Ha pedig az általam kérteket nem tette meg, akkor még egy sor jogszabályt sértett meg:
– Az önkormányzati törvény (215/2001) rögzíti, hogy a nemzeti kisebbségek nyelvét estenként használni lehet (illetve kötelező) a közigazgatásban.
– Ennek konkrét módozatait az 1206/2001-es Kormányhatározat részletezi. Ráadásul ezen jogszabály második cikkelye azt is rögzíti, hogy annak gyakorlatba ültetése többek közt a prefektus feladat.
– A kormányrendelet, hivatkozva a már említett 215/2001-es, illetve a 33/1995-ös törvényre (amivel Románia ratifikálta az Európa Tanács Kisebbségi Keretegyezményét), részletesen leírja, hogy a kisebbségekhez tartozó állampolgároknak mikor van joguk használni az anyanyelvüket, illetve hogy a hatóságoknak mikor kötelességük ezen állampolgárok anyanyelvét használni. Többek közt rögzíti azt is, hogy a rendelet életbelépését követő 90 napon belül a települések, illetve a helyi közintézmények bejáratánál kétnyelvű táblákat kell kihelyezni. Ez a helyi hatóságok feladata, a végrehajtást ellenben a prefektus felügyeli és az előírás be nem tartása esetén neki van joga bírságolni is. Az említett határidő tizenhárom éve és több mint három hónapja lejárt, de még mindig létezik számtalan hely, ahol nincs kitéve kétnyelvű tábla. Arról pedig semmi hír, hogy ezért a prefektus valakit megbüntetett volna.
– Még mindig csak a feliratoknál maradva, Románia a 282/2007-es Törvénnyel ratifikálta a Kisebbségi vagy Regionális Nyelvek Európai Chartáját is, az pedig a kétnyelvű feliratozás kötelezettségét kiterjeszti minden olyan közintézményre, ami kisebbségek által jelentős számban lakott területen található, ideértve tehát rendőrséget, bíróságot, ügyészséget, s így tovább. Ez is az országnak egyik törvénye, ennek a betartását is a prefektus felügyeli.
– A340/2004-es Törvény 19. cikkelye azt is előírja, hogy a prefektus a társadalmi béke fenntartásáért kell tevékenykedjen. Ebbe nyilvánvalóan beletartozik az, hogy nem csak az állam vélt vagy valós érdekei kell meghatározzák a tevékenységét, hanem azzal is foglalkoznia kell, hogy a megye lakóinak döntő többségét kitevő székelyek jogait rögzítő törvényes előírásokat is betartassa. Ilyen cselekedetéről sajnos nem lehet hallani.
S akkor még nem beszéltünk arról, hogy a nyelvi charta még számos olyan jogot biztosít számunkra, amelyek megrekedtek a törvény szövegében, a gyakorlatban még bár halvány nyomukat sem lehet fellelni. Holott azok is törvényes jogok, azok betartása felett is kellene őrködjön a prefektus. Mondom kellene.
A konklúzió pedig megint az, hogy Romániában azok jeleskednek a törvények megszegésében, akik azok betartásáért, illetve betartatásáért felelnek. Ezek közé tartozik Hargita megye prefektusa is. A mi dolgunk pedig az, hogy ezt megállapítsuk, majd megtegyük a megfelelő jogi lépéseket. Ennek megfelelően tettem panaszt a közigazgatási bíróságon. A kereset (ami a fentiekről szól, csak románul) alább olvasható.

Către
Tribunalul Harghita
secţia Contencios Administrativ şi Fiscal

Subsemnatul Árus Zsolt István, domiciliat în judeţul Harghita, municipiul Gheorgheni, str. Gábor Áron, nr. 26, posesorul CI. HR 359941, CNP 1610816190691, în contradictoriu cu Prefectul judeţului Harghita, având sediul în judeţul Harghita, Miercurea Ciuc, piaţa Libertăţii, nr. 5, în temeiul Legii 554/2004 formulez prezenta

CERERE

prin care vă solicit cu respect, ca:
1. Să constataţi faptul, că prefectul judeţului Harghita a încălcat prevederile din Ordonanţa Guvernului 27/2002, prin faptul că:
1.1. nu a răspuns în termenul legal de 30 zile la scrisoarea mea din 11 noiembrie 2014, respectiv prin faptul că
1.2. nu a dat curs celor solicitate de mine în acea scrisoare.
2. Să obligaţi prefectul judeţului Harghita să dee curs solicitărilor din scrisoarea mea din 11 noiembrie 2014 şi să mă informeze despre cele intreprinse şi rezultatul lor.
3. Să obligaţi prefectul judeţului Harghita la plata amenzii prevăzute în Art. 24, alin. (3) din Legea 554/2004, în cazul în care nu respectă Hotărârea pe care o veţi da în acest caz.

În fapt:
În data de 2 septembrie 2014 am fost în Topliţa, unde am constatat, că în pofida faptului că locuitorii de naţionalitate maghiară reprezintă peste 21% din totalul locuitorilor oraşului, nici la intrările în oraş, nici pe instituţiile publice din localitate nu există inscripţionare bilingvă, fiind încălcate astfel prevederile legale în vigoare, respectiv dreptul mea de a fi informat în limba mea maternă. Despre cele constatate am informat prefectul judeţului, şi i-am solicitat să intervină şi să solicite primarului şi conducătorilor instituţiilor publice respectarea legii. În răspunsul primit la acea scrisoare prefectul m-a informat că a dat curs solicitării şi a somat primarul şi conducătorii de instituţii.
În data de 7 noiembrie am trecut din nou prin Topliţa şi am constatat, că situaţia nu s-a schimbat de loc. De aceea în data de 11 noiembrie am adresat prefectului o nouă scrisoare (anexată) prin care l-am informat despre cele constatate şi – de vreme ce ştiu, că aceaşi problemă există nu numai în Topliţa – am solicitat o abordare şi soluţionare globală a problemei în tot judeţul Harghita.
După mai bine de 50 zile, având în vedere şi faptul că între timp prefectul a fost schimbat, la începutul lunii ianuarie am retrimis scrisoarea din noiembrie cu rugămintea să se rezolve cele ridicate în ea (anexată). Totodată am mai menţionat faptul, că scrisoarea respectivă reprezintă procedură prealabilă în înţelesul Art. 7 din Legea 554/2004. De atunci au trecut 161 de zile fără să primesc răspus, sau să fiu notificat în vreun fel despre acţiunile intreprinse de prefect ca urmare a celor solicitate de mine. Mă văd nevoit deci ca în baza Legii 554/2004 să mă adresez instanţei, cu rugămintea să oblige prefectul judeţului Harghita la respectarea Ordonantei Guvernului nr. 27/2002, a Legii 340/2004, a Legii 282/2007 şi a Normelor aprobate prin HG 1206/2001.
Cu privire la capătul de cerere 1.1. multe nu sunt de spus, pentru că legea este foarte clară: prefectul ar fi trebuit să răspundă la scrisoarea mea în termenul legal de 30 zile. Între 11 noiembrie şi 5 ianuarie au trecut 55 zile, iar din 5 ianuarie şi până în prezent 161. Este deci clar, că prefectul judeţului Harghita a încălcat prevederile Art. 8, alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002. Ca circumstanţă agravantă vă rog să reţineţi, că această încălcare a legii este comisă de prefectul judeţului, care are printre atribuţii “aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor”, conform Art. 19, alin. (1), lit. a) din Legea 340/2004.
Cu privire la capătul de cerere 1.2. vă rog să reţineti, că în conformitate cu Normele adoptate prin HG 1206/2001, există o serie de cazuri în care folosirea atât în scris cât şi oral a limbii materne de către cetăţenii români de altă naţionalitate decât cea română este permisă acestora, respectiv este obligatorie pentru diferite autorităţi. Astfel conform Art. 4, 11 şi 12 din Norme, atât denumirea localităţii la intrare şi la iesire, cât şi denumirea instituţiilor publice din localităţile unde o anumită minoritate naţională are o pondere de peste 20% trebuie inscripţionate obligatoriu şi în limba acelei minorităţi. În conformitate cu Art. 13 din Norme, aceste inscripţionări trebuiau realizate cu mulţi ani în urmă, iar ignorarea acestei obligaţii constituie contravenţie, care se sancţionează în conformitate cu Art. 18, alin. (1), lit. e). Conform acelui articol, chiar prefectul este împuternicit să supravegheze asupra respectării acestor norme, respectiv să aplice amenzi în cazul nerespectării lor. Este deci cu atât mai grav faptul, că prefectul judeţului Harghita nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici după ce i-am solicitat în scris acest lucru.
Vă rog totodată să reţineţi, că prin Legea 282/2007 România a ratificat Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare. Această lege – cu privire la limba maghiară – prevede printre altele următoarele obligaţii pentru România:
ARTICOLUL 10
Autorităţile administrative şi serviciile publice
1. În circumscripţiile administrative ale statului locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare, care justifică măsurile specificate mai jos, şi în funcţie de situaţia fiecărei limbi, părţile se angajează, în măsura în care este posibil:
a. (ii) să vegheze ca functionarii autorităţilor administrative care asigură relaţia cu publicul să folosească limbile regionale sau minoritare în raporturile lor cu persoanele care li se adresează în aceste limbi;
(iii) să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale ori scrise şi să primească răspunsuri în aceste limbi;
(iv) să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta cereri orale ori scrise în aceste limbi;
(v) să vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare să poată prezenta ca valabil un document întocmit în aceste limbi;
b) să puna la dispoziţie formulare şi texte administrative de uz curent pentru populaţie în limbile regionale sau minoritare, ori în versiuni bilingve;
c) să permită autorităţilor administrative să întocmească documente într-o limbă regională sau minoritară.
2. În ceea ce priveşte autorităţile locale şi regionale din zonele locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare în care se justifică măsurile specificate mai jos, părţile se angajează să permită şi/sau să încurajeze:
b) posibilitatea pentru vorbitorii de limbi regionale sau minoritare de a prezenta cereri orale ori scrise în aceste limbi;
c) publicarea de către autorităţile regionale a textelor oficiale şi în limbile regionale sau minoritare;
d) publicarea de către autorităţile locale a textelor oficiale şi în limbile regionale sau minoritare;
e) folosirea de către autorităţile regionale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din consiliile lor, fără a exclude totuşi folosirea limbii (limbilor) oficiale a (ale) statului;
f) folosirea de către autorităţile locale a limbilor regionale sau minoritare în dezbaterile din consiliile lor, fără a exclude totuşi folosirea limbii (limbilor) oficiale a (ale) statului;
g) folosirea sau adoptarea, dacă este cazul, alături de denumirea în limba (limbile) oficială (oficiale), a formelor tradiţionale şi corecte ale toponomiei în limbile regionale sau minoritare.
3. În ceea ce priveşte serviciile publice asigurate de către autorităţile administrative ori de către alte persoane care acţionează în cadrul competenţei acestora, părţile contractante se angajează, în zonele în care limbile regionale sau minoritare sunt folosite, în funcţie de situaţia fiecărei limbi şi în masura în care acest lucru este posibil:
a) să vegheze ca limbile regionale sau minoritare să fie folosite în cadrul serviciilor publice;
b) să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri şi să primească răspunsuri în aceste limbi;
c) să permită vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare să formuleze cereri în aceste limbi.
4. În vederea aplicării dispoziţiilor paragrafelor 1, 2 şi 3 pe care le-au acceptat, părţile se angajează să ia una sau mai multe dintre măsurile ce urmează:
b) alegerea şi, dacă este cazul, formarea unui număr suficient de funcţionari şi alţi agenţi publici;
c) satisfacerea, în măsura în care este posibil, a cererilor agenţilor publici care cunosc o limbă regională sau minoritară de a fi repartizaţi în zona în care această limbă este folosită.
5. Părţile se angajează să permită, la cererea celor interesaţi, folosirea sau adoptarea de patronime în limbile regionale sau minoritare. 
Din aceste texte de lege (în speţă Art. 10, aliniat (3), care se referă la toate instituţiile publice din zone administrative, cum este de exemplu judeţul Harghita) rezultă, că inscripţionarea denumirii instituţiilor publice în limba maghiară este obligatorie nu numai în cazul instituţiilor de interes local sau judeţean, ci în cazul tuturor instituţiilor publice de pe teritoriul judeţului, inclusiv cele care fac parte din structura Ministerului Justiţiei sau Administraţiei şi Internelor (dar nu numai). Acest lucru trebuie avut în vedere când se stabileşte sfera instituţiilor publice pe care prefectul trebuie să le aibă în vedere în îndeplinirea obligaţiilor trasate de Art. 19 din Legea 340/2004, şi de Art. 4, 11 şi 12 din Normele adoptate prin HG 1206/2001.
Conform Art. 19, alin. (1), lit. c) din Legea 340/2004, prefectul “acţionează pentru menţinerea climatului de pace socială şi a unei comunicări permanente cu toate nivelurile instituţionale şi sociale, acordând o atenţie constantă prevenirii tensiunilor sociale.” Faptul, că nu îşi îndeplineşte obligaţia de a veghea asupra respectării unor prevederi legale care privesc marea majoritate a locuitorilor judeţului Harghita este fără îndoială o încălcare a acestui articol de lege, menit totodată la a crea tensiuni sociale.
Cu privire la capătul de cerere 2 vă rog să constataţi, că aşa cum am arătat mai sus, ar fi fost de datoria prefectului să intreprindă din oficiu cele solicitate de mine. Dat fiind faptul că nu a procedat ca atare, este de datoria instanţei să-l oblige să-şi respecte această obligaţie legală. Vă rog deci să admiteţi această cerere.
Cu privire la capătul de cerere 3 vă rog să reţineţi, că în conformitate cu Art. 18. din Legea 340/2004, “Prefectul şi subprefectul răspund, după caz, disciplinar, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii.” Legat de prezentul caz prefectul judeţului Harghita a încălcat nu numai prevederile Normelor adoptate prin HG 1206/2001, dar şi cele ale Legii 340/2004 şi ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2002. Dat fiind faptul, că
– avem de a face cu ignorarea de foarte mulţi ani (din 2001) a unor prevederi legale,
– prefectul judeţului Harghita nu şi-a îndeplinit acele obligaţii nici în decurs de 8 luni de când i-am solicitat în mod expres acest lucru,
– procedând aşa a adus atingere nu numai intereselor mele, dar si unor interese legitime publice,
consider total îndreptăţit, ca instanţa să ia toate măsurile, ca acestă stare de fapt să nu persiste. Este deci indicat să facă uz de un instrument adecvat acestui scop, adică aplicarea amenzii prevăzute de Art. 24, alin. (3) din Legea 554/2004 în cazul în care prefectul nu-şi îndeplineşte aceste obligaţii legale nici după ce instanţa îl obligă la acest lucru.

În drept îmi întemeiez cerea pe următoarele:
– Prevederile articolelor menţionate mai sus din Legea 554/2004, Legea 340/2004, Legea 282/2007, Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 si Normele aprobate prin HG 1206/2001.

Vă rog pe această cale:
1. Să constataţi faptul, că prefectul judeţului Harghita a încălcat prevederile actelor normative menţionate mai sus prin faptul că:
1.1. – nu a răspuns în termenul legal de 30 zile la scrisoarea mea din 11 noiembrie 2014 (Art. 8 alin (1) din OG 27/2002), respectiv
1.2 – nu a dat curs celor solicitate în acea scrisoare (Art. 3, 4 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002).
2. Să obligaţi prefectul judeţului Harghita să dee curs solicitărilor din scrisoarea mea din 11 noiembrie 2014 (conform Art. 3, 4 si 5 din OG 27/2002 si Normele aprobate prin HG 1206/2001) şi să mă informeze despre cele intreprinse şi rezultatul lor.
3. Să obligaţi prefectul judeţului Harghita la plata amenzii prevăzute în Art. 24, alin. (3) din Legea 554/2004, în cazul în care nu respectă Hotărârea pe care o veţi da în acest caz.

Anexez:
– scrisoarea adresată prefectului judeţului Harghita în data de 11 11 2014, împreună cu traducerea acesteia.
– scrisoarea adresată prefectului judeţului Harghita în data de 05 01 2015, împreună cu traducerea acesteia.

Menţionez, că depun toate actele în două exemplare, câte unul pentru:
– instanţă, respectiv
– prefectul judeţului Harghita, cu sediul în Miercurea Ciuc, piaţa Libertăţi, nr. 5.
Mai menţionez, că nu anexez chitanţă care atestă plata taxei de timbru judiciar, dar solicit să aveţi în vedere faptul, că am achitat taxa legală în cazul dosarului nr. 296/96/2015, care a avut acelaşi obiect. Punerea pe rol a acelui dosar a fost refuzată de instanţă, dar taxa de timbru nu mi-a fost restituită, solicit deci ca acea taxă de timbru să fie considerată ca fiind plătită pentru această cerere.

Gheorgheni, la 16 03 2015

Árus Zsolt István